Eminescu cel mare şi sfânt

Prima dată când am întrebat cine-i face pe sfinţi mi s-a răspuns că Dumnezeu şi, pentru o vreme, am luat informaţia de bună. Nici nu mi se părea că ar putea fi altfel, ca să iei o astfel de hotărâre trebuie să fii deasupra celor lumeşti şi chiar deasupra sfinţilor, altfel cum ai putea să-i înţelegi sau să-i evaluezi în vreun fel? Cred că abia după 1990 mi-am dat seama că adevărul e altul, că nu Dumnezeu, ci biserica îi face pe sfinţi, adică există o comisie specială şi ca să devină cineva sfânt trebuie să fie depusă o cerere. Acum aflu şi alte detalii, cum că cererea se studiază mai întâi la nivel local, după care ajunge la centru, la comisie. Şi comisia nu se grăbeşte, ceea ce e un lucru bun, cel puţin în aparenţă. E drept că a canonizat aproape o sută de sfinţi în două decenii, dar asta nu înseamnă că se grăbeşte. Şi e drept că un aspect esenţial avut în vedere este viaţa "îmbunătăţită" a celor propuşi spre canonizare deşi chestia asta cu îmbunătăţirea sună a reclamă la maşini. Nu ştiu dacă există o legătură directă între numărul de canonizări şi credibilitatea acestora, de când am aflat că nu Dumnezeu îi face pe sfinţi, ci "comisia", fenomenul nu mă mai interesează aşa de mult. În cazul de faţă, am sentimentul că, paradoxal, o propunere de canonizare - a lui Eminescu - banalizează, de fapt, un fenomen de cultură. Erau deja destule probleme cu felul în care înţeleg românii să şi-l asume pe Eminescu. Naţionalist, sforăitor, grosolan. Toţi se cred fraţi cu el, toţi spun că-l înţeleg, toţi sunt urmaşii lui, îl folosesc ca aliat în bătălii cu mize din cele mai năucitoare. Geniul naţional, luceafărul, poetul naţional şi universal, expresia integrală... Toţi îi grohăie numele în stânga şi în dreapta şi te ceartă dacă încerci cumva să-l umanizezi, să-i cobori existenţa la nivelul unui simplu pământean. Ar fi interesant să fie canonizat, ar ajunge poate definitiv în ceruri şi ne-ar abandona pe toţi în troaca asta în care intelectuali serioşi ajung să discute la tv despre înregistrarea la OSIM a mărcii Eminescu. Articole şi emisiuni în care sunt citaţi sau intervin în direct Adrian Cioroianu, Mircea Diaconu, Nicolae Manolescu sau Gigi Becali, ultimul din studioul de acasă. Eu aş zice aşa: să fie canonizat, că poate lumea se sperie de el şi-l lasă-n pace pentru o vreme. Dar să fie şi înregistrat la OSIM - dacă n-o fi deja -, ca să dea toată lumea câte un leu-doi de câte ori îi rosteşte sau îi scrie numele. Iar în loc de geniu naţional sau de alte formule, să-l numim simplu: Eminescu fără număr.