România intră într-o nouă etapă de ”pace socială”

Una dintre obsesiile unui vechi președinte al României noi, post-revoluționare, era - și continuă să fie -, pacea socială. Toate reformele necesare transformării țării au fost, se pare, întârziate, din două mari motive: pentru că interesele personale sau de grup ale celor mari aveau nevoie de o țară nereformată și pentru că nu trebuia deranjată, Doamne ferește, pacea socială. O pace socială care, culmea, în unele momente a fost apărată sau, chipurile, reinstaurată, prin măsuri destul de brutale (vezi vizitele repetate ale minerilor în capitală). Au trecut 20 de ani, perioadă în care acel om a fost președintele României de trei ori sau, hai să zicem așa, de două ori și jumătate. Pacea socială pe care a apărat-o dumnealui a fost așa de benefică pentru români, încât aceștia au simțit că trăiesc un coșmar care nu se mai termină. A fost sărăcie, a fost dispreț al instituțiilor statului față de cetățean, a fost o amânare continuă a unor legi esențiale - iar când au fost finalizate, au ieșit ciuntite ca vai de ele -, au fost sute de privatizări ineficiente sau/și dubioase, au fost promovați în funcții mari oameni nepregătiți, ineficienți și, în unele cazuri, psudo-analfabeți, s-au dat tunuri care au îmbogățit tot felul de speculanți, foști bișnițari au ajuns să ne dea lecții de morală, puținele valori certe s-au pierdut într-o confuzie generală... Mulți dintre români au plecat, pentru a-și oferi șansa unei vieți mai bune, fiind apoi, prin banii trimiși de-a lungul anilor în țară, unul dintre principalele motoare financiare ale României. Țara a trăit în pace socială. În ultimii ani, acel vechi președinte - acum doar onorific - a invocat iarăși necesitatea păcii sociale, amenințate, spunea dumnealui, de președintele Băsescu. Mai nou, alianța toți contra Băsescu urmărește un obiectiv asemănător tot cu pacea socială atât de dorită de domnul Iliescu. Probabil o pace socială a unei politici fără idei - dar cu obsesii -, o liniște de suprafață care să ascundă manevre de subsol, de care românii de rând nu trebuie să aibă habar. Pacea socială echivalează cu o Românie tăcută, cu o țară ai cărei locuitori trebuie să-și vadă de munca lor, fără să ceară prea multe pentru ei și fără să pună întrebări. Nu e bine să facă zâzanie președintele Băsescu, nu e bine să vorbească de afaceri incorecte, de interese obscure și de parteneriate politice care nu au nimic în comun cu interesele românilor. Nu există moguli și nici tonomate. Președintele trebuie să fie un om liniștit, să-și vadă de treabă, să tacă. În locul lui trebuie să vină o coaliție care să susțină pacea socială. Noapte bună, români!