Provocare la duel

Ce părere am putea avea despre un candidat la alegerile prezidenţiale care lansează o invitaţie "curajoasă" la confruntare directă, după care se ascunde cât poate de bine şi nu reapare în public decât după ce confruntarea pe care o lansase are deja loc, dar între alţi candidaţi? Cât de penibil poate fi cineva care să iasă după o bătălie şi să spună că dacă ar fi fost el acolo i-ar fi făcut praf pe toţi, pentru că ei, ceilalţi, nu sunt decât nişte disperaţi, pe când el, adevăratul învingător, stă deoparte, priveşte şi se bucură că nu e în ring... Şi cât de trist ar putea fi pentru o ţară ca România să aibă, la 20 de ani de la biata noastră revoluţie, un astfel de preşedinte? Aş vrea ca la alegeri să se vadă efectele laşităţii la care mă refeream mai sus, dar, într-o ţară în care dacă ajungi după gratii îţi creşte popularitatea şi implicit şansele de a fi ales în parlament - fie el naţional sau european - nu îmi fac prea mari iluzii. Sau într-o ţară în care voturile pot fi cumpărate cu făină, ulei sau o tavă cu mititei şi o bere... Sigur, cel care face o asemenea greşeală, pierde în mod sigur o parte din capitalul de imagine pe care l-a adunat, dar nu atât de mult cât ar merita. Şi când te gândeşti că de la acel om aşteptau mulţi reformarea unui partid...
În fine, trecând peste asta, un lucru şi mai trist este că unii dintre noi nu găsesc pe nimeni care să merite un vot dat cu inima deschisă. Asistăm anul acesta la o campanie electorală fără programe şi idei politice, dusă numai cu certuri, jigniri şi lovituri sub centură. Eu unul cred că e cea mai jalnică pe care am văzut-o vreodată şi e cu atât mai grav cu cât ea nu a început de câteva săptămâni, ci, neoficial, de cel puţin un an. O campanie de dragul căreia au fost sacrificate multe. Şi nu ştiu dacă votul pe criteriul alegerii răului celui mai mic nu echivalează cu recunoaşterea unei condamnări, cu acceptarea ei ca fiind legitimă...
Şi cu toate astea o să merg la vot şi de data asta. O să privesc toată tragi-comedia până la capăt şi o să fac, până la urmă, o alegere.