Chelia președintelui și mișcarea care curge

Dacă vă uitați cu atenție, mișcarea curge. Cam așa zicea un mare domn, chemat la TV nu în calitate de reprezentant al PSD, cum s-ar putea crede, ci în calitate de regizor și, implicit, de specialist în filmulețe în care oameni politici dau cu pumnul în copii. Mișcarea curge, urmăriți brațul cum se duce. Iar copilul nu râde, cum au spus unii, nu avem de-a face cu așa ceva, ci cu un rictus specific în astfel de situații. Lucrurile sunt clare, continuă regizorul, s-a filmat cu două camere. Una pentru imagine și alta pentru sunet. Până la secvența cu pumnul se văd imaginile de pe prima cameră, iar la secvența cheie sunt preluate imagini de pe cea de-a doua. Adică de pe camera care înregistra sunetul. Mda, este evident, filmul nu este un trucaj, nici vorbă de așa ceva...
La altă televiziune, un alt domn ne spune că trebuie să urmărim chelia președintelui. Se vede clar pe chelie jocul de umbre și lumini. Aici chelia e mai întunecată, mai încolo se luminează brusc. La fel se întâmplă cu fața copilului, care este dată pe spate. Și uitați-vă și la mâna președintelui, care e prea lungă, nu se poate așa ceva. Președintele nu are mâna așa de lungă. Și lovitura este prea bruscă, imaginea este prea rapidă acolo. Este evident, avem de-a face cu un trucaj.
Și uite așa, zile în șir, o înregistrare de câteva secunde e reluată pe ecranele unor televiziuni de mii de ori, iar moderatorii își îndeamnă invitații să discute ba despre pumn, ba despre reacția președintelui, ba despre caracterul unui om care ar avea un astfel de comportament. Ce mai contează că politicienii care, chipurile, au fost martorii acelui eveniment l-au tăinuit timp de cinci ani, remarcând abia acum ce comportament monstruos ar fi avut președintele! Ba unii dintre ei declară fără să clipească: nu am văzut ce s-a întâmplat, dar vă confirm că este adevărat!!! De câteva zile, România e plină de specialiști în imagine și de psihologi care analizează gesturi, reacții, comportamente. În loc să cerem o expertiză oficială, a criminaliștilor, de exemplu, și să ne abținem de la comentarii până la sosirea ei, dăm imaginea cu pumnul la infinit și discutăm elemente comportamentale care ar defini clar felul în care ar conduce țara Traian Băsescu, în cazul în care ar fi reales.
Nu ne mai interesează programe politice, intenții, realizări, criză economică, concediu fără plată, cursul leu-euro, acordul cu FMI, salariile pe 2010... Suntem fascinați de repetarea la infinit a unor imagini care ne împiedică, pur și simplu, să gândim și în funcție de care ni se spune ce să facem.
Așadar, să reluăm... Urmăriți cu atenție chelia președintelui, după care mâna sare. Mișcarea curge. E clar...