Colocviul tinerilor scriitori, Alba Iulia, 15-17 mai 2009

Participarea mea la CTS a fost cât se poate de mulțumitoare, mai ales că nu mi-am propus mai mult decât să cunosc câțiva dintre tinerii scriitori, să am o perspectivă a vieții literare ”din interior”. Ocazia era foarte bună, dată fiind participarea numeroasă și foarte reprezentativă pentru ce înseamnă literatura tânără. Auzisem destule despre edițiile anterioare, ba mai citisem și pe internet o mulțime de reacții. Știam de la început că o parte dintre participanți, plus mulți dintre cei care au refuzat sau nu au putut să vină în acest an, erau mai degrabă sceptici cu privire la rezultatele întâlnirii. Mai știam și că lumea literară e plină de orgolii, de genii mai mult sau mai puțin recunoscute, de valori unice și irepetabile. Așa că aveam unele rezerve.
Din fericire, lucrările colocviului au fost foarte fructuoase. Dinamice fără a fi violente, democratice și foarte bine moderate. Cel puțin cele de la proză și critică literară, pentru că la cele de la poezie nu am participat. Tinerii scriitori au poziții foarte clare și extrem de bine argumentate.
Și recitalul de poezie a fost foarte reușit. Sigur, mai văzusem maratonul poetic de la Sibiu, din 2007, și aici aveam cu totul alte așteptări. Poeții știu să facă spectacol ca nimeni alții. Cei mai mulți dintre ei sunt foarte buni actori și transmit foarte bine mesajul propriilor poeme. Și, foarte interesant, nu am văzut doi poeți care să recite la fel. Unuia îi tremură vocea, altuia mîinile, unul se răstește, altul e impasibil, unul își strigă în gura mare dorințele, altul se ascunde, timid, după cuvinte...
Ultima seară, cu meciul de fotbal în nocturnă, a reprezentat o încheiere cum nu se poate mai bună. Și asta în ciuda unui eșec de proporții (12 la 3 pentru gazde, dacă-mi aduc bine aminte). Numai că adversarii nu erau jurnaliști, așa cum fusesem anunțați, ci o echipă de divizia C. Asta ca scuză...
În concluzie, a fost seară și a fost dimineață. A fost bine. Spectacolul poate să continue.